În Rezervația Biosferei Delta Dunării, prezența speciei a fost confirmată în majoritatea zonelor (Marinov M., 2011), astfel că populația de nurcă europeană în această arie protejată a fost evaluată la minim 1.130 de exemplare, respectiv maximum 2.280 de exemplare. Cu toate acestea încă sunt zone și habitate neinvestigate, respectiv zone ce au fost investigate în perioade/condiții improprii.

 

Morfologie.

Nurca europeană este o specie de mustelid de talie medie, cu un corp suplu, alungit, cap mic și aplatizat. Blana este de culoare maroniu închis (cu variabilitate individuală), lucioasă, cu alb în jurul gurii. Poate fi astfel deosebită de nurca americană care, pe lângă faptul ca este mai robustă, nu are decât foarte rar alb deasupra gurii.

Se deosebește de dihor prin prezența membranei interdigitale. Craniul este ușor alungit și turtit, urechile sunt mici și rotunde, coada reprezintă circa 40% din lungimea corpului (cap și trunchi), iar membrele sunt relativ scurte, iar diferența față de dihor se face prin marcarea mai accentuată a construcției postorbitale. Dimensiuni: lungimea capului și a trunchiului, 349-430 mm pentru masculi și 320-400 mm pentru femele. Greutatea medie, 739 g la masculi și 440 g la femele (Murariu și Munteanu, 2005). În urma studiilor media greutății la masculi a fost de 900 de grame, iar la femele de 474 de grame (Marinov M., 2011).

Trofobiologie.

În privința hranei, nurca nu prezintă o specializare strictă. De regulă apelează la hrana care se poate obține cel mai facil. În unele zone, pana la 85% din hrana este formată din amfibieni (broaște și tritoni), dar și pești, crustacee și mamifere mici. în urma studiilor de trofobiologie (Marinov M., 2011), spectrul de hrană al nurcilor din Delta Dunării variază funcție de sezon, dar este reprezentat în general de pești de talie mică și medie, amfibieni și mamifere mici (șoareci de câmp, șobolani, șobolani de apă, bizami). Necesarul de hrană zilnică este de cca. 140 – 180 g.

Reproducere.

Reproducerea are loc în lunile februarie-martie, iar gestația durează 35-72 de zile. Maturitatea sexuală este atinsă de la vârsta de 9 luni. Fătările au loc în iunie-iulie, o singură reproducere pe an, 4-7 pui (Murariu și Munteanu, 2005).

Longevitate.

Dacă în captivitate nurcile europene pot trăi 10-12 ani, în sălbăticie trăiesc 7-8 ani (după Murariu și Munteanu, 2005).

Etologie.

Nurca europeană este un animal solitar, predominant nocturn și crepuscular, atât terestru, cât și acvatic. Iarna nu hibernează. Deși activitatea maximă se înregistrează în perioadele crepusculare, observațiile recente indică o tendință crescătoare a activitații diurne. Nurcile au fost observate în timpul zilei atât în sezonul rece, cât și în cel cald. Adăposturile și le fac în galerii lărgite ale șobolanilor de apă sau ale bizamilor, de obicei lângă arborii de pe malul apei (preponderent sălcii), uneori și în scorburi, pe sol, stufăriș sau desișuri de vegetație ierboasă.

Ecologie.

Din start trebuie menționat faptul că aceasta este un prădător, poziționându-se astfel în partea superioară a piramidei trofice din cadrul ecosistemelor deltaice. Astfel, importanța nurcii europene este deosebită din punct de vedere ecologic, mai ales în zonele unde se înregistrează o frecvență și o abundență ridicată a acesteia, jucând un rol important în controlul speciilor pradă.

Metode de monitorizare

Capturare.

Capturarea specimenelor vii se realizează în condiții speciale reglementate de legislația în vigoare astfel încât metoda și numărul de exemplare capturate în scop științific (în vederea prelevării probelor de ADN și pentru determinarea gradului de sănătate al populației din zonă) este strict stabilit.
Cercetări intensive ale situației nurcii europene în Rezervația Biosferei Delta Dunării au fost inițiate în 2000. Primele capturări au avut loc în 2003. În perioada 2003 – 2014 (exceptând 2009 și 2013), au avut lac expediții de capturare în fiecare an, de obicei în luna martie.
Perioada optimă de capturare în scop științific a nurcilor europene este în lunile februarie – martie.

Observații.

În RBDD, monitorizarea nurcilor europene se face prin observarea directă sau indirectă (urme, vizuini, resturi de mâncare și excremente) de către cercetătorii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD). Teritoriul individual al unei nurci europene este în medie de 15-25 de hectare, dar poate ajunge și la 60-100 de hectare. Raza de acțiune pe care o pot parcurge masculii solitari, mai ales în perioada de primăvară, poate fi de la 4-5 până la 7 km pe zi.

În cazul în care se va identifica prezența speciei, se va face evaluarea distribuției numerice și spațiale pe bază de frecvență și extrapolarea la suprafețele habitatelor caracteristice.

Camere cu senzori.

Camerele se amplasează câte una sau în pereche în locații stabilite selectiv (cu semne de prezență) sau aleator, funcție de informațiile deja existente sau de obiectivul studiului. În mod uzual, camerele se montează pe arbori, la înălțimi ce pot varia între 70 și 130 cm, în funcție de condițiile din teren.

Factorii limitativi.

Cauzele care determină dinamica mărimii populației de nurcă europeană se împart în cauze naturale, abiotice și biotice și cele provocate direct sau indirect de intervenția umană.

Factorii limitativi naturali.

Principalii factori naturali abiotici care influențează negativ starea nurcilor sunt cei climatici și cei hidrologici. Dintre factorii limitativi naturali biotici amintim: prădătorii (deși nu există evidențe clare, sunt enumerate în literatură vidra, vulpea, dihorul, jderul de copac, enotul, șacalul și unele specii de păsări răpitoare), impactul competitorilor, paraziții și unii agenți patogeni de origine virală.

 

Factorii limitativi antropici.

Chiar dacă aceste cauze variază, există totuși un numitor comun: schimbarea condițiilor de mediu. În concluzie, motivul real și incontestabil al declinului nurcii europene constă în primul rând în distrugerea habitatelor naturale, îndeosebi a zonelor umede pe plan paneuropean. Există o multitudine de alți factori antropici (cel puțin potențial) limitativi în RBDD însă, datorită complexității fenomenului, efectul acestora este foarte dificil de cuantificat. Astfel, pe lângă braconaj, amintim turismul haotic din RBDD, incendierea stufului, deranjul produs de circulația navelor sau a ambarcațiunilor de mare viteză, pescuitul comercial (explozia de construcții ale pescarilor în zonele mai înalte din deltă, zone folosite de obicei de nurci).

Statutul conservativ al nurcii europene în România

Din punct de vedere al stării de conservare, nurca europeană este clasificată astfel:

• Lista Roșie IUCN – nurca europeană este încadrată în categoria speciilor critic periclitate (următoarea categorie fiind cea de specie extinctă în sălbăticie);
• Cartea Roșie a Vertebratelor din România – statut de specie periclitată.
• Lista Roșie a speciilor de plante și animale din RBDD – nurca europeană este încadrată în categoria speciilor vulnerabile;
• Convenția de la Berna din 19 septembrie 1979 (Anexa II: specii de animale europene strict protejate);
• Directiva Consiliului European nr. 92/43EEC din 1992 (Directiva Habitate) privind conservarea habitatelor naturale, faunei și florei sălbatice (Anexa II, nurca europeană fiind și o specie prioritară) și specii animale și vegetale de importanță comunitară care necesită protecție strictă (Anexa IV).

Raportul Misiunii delegației IUCN în România, din anul 2014, a emis concluzia că este important să se pregătească planuri periodice de conservare pentru nurcă sub egida Ministerului Mediului, având în vedere faptul că nurca europeană este o specie prioritară pentru Uniunea Europeană.

Cele mai importante concluzii ale acestei misiuni sunt: „În baza discuțiilor cu biologii din Delta Dunării și în urma propriilor noastre observații, populația de nurcă europeană din Delta Dunării este în mod clar cea mai mare și în prezent cea mai viabilă populație din lume și, prin urmare, de cea mai mare importanță pentru conservarea globală a speciei”.

Pentru conservarea speciei de nurcă europeană (Mustela lutreola) sunt necesare următoarele măsuri de management:

• lnventarierea tuturor zonelor din RBDD pentru identificarea prezenței nurcii europene;
• Evaluarea și monitorizarea anuală a efectivelor de nurci europene din RBDD prin intermediul metodelor neinvazive;
• Monitorizarea dinamicii spațiale a mai multor nurci europene prinintermediul emițatoarelor radio și satelitare;
• Construirea unui centru de reproducere în captivitate a nurciloreuropene;
• Acțiuni de renațurare a tuturor polderelor agricole din RBDD;
• Refacerea zonelor naturale din RBDD afectate de construcții permanente și temporare;
• Reorganizarea condițiilor practicării turismului în RBDD și de monitorizare a implementării acestora;
• Acțiuni eficiente de combatere a braconajului;
• Acțiuni de control al unor specii cu efect limitant major asupra nurcii europene;
• Desemnarea de noi zone protejate dacă viitoarele cercetări indică necesitatea acestora;
• Acțiuni de conștientizare în toate școlile din localitățile din RBDD privind importanța conservării biodiversitații.

Din punct de vedere al habitatelor, nurca europeană le preferă, în Delta Dunării, pe cele cu plauri, greu accesibile și cu vegetație deasă, unde există stuf de mai multe generații. În vederea conservării speciei, se impun măsuri cu privire la reproducerea în captivitate care ar trebui urmată de eliberări în zone favorabile, precum și identificarea și a altor habitate specifice și apoi conservarea sau restaurarea acestora.

Lucrările care se realizeaza în cadrul proiectului ,,Asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru salvarea de la extincție a populației de nurcă europeană – Mustela lutreola (specie de interes comunitar, critic periclitată) – din Romania – SAVE E-MINK-RO (2017-2020): prin supraînălțarea malurilor submerse ale unor canale din zona centrală a Deltei Dunării, respectiv construirea de canale pe insulele artificiale de pe brațul Sf. Gheorghe al Dunării au un rol vitalizant al habitatelor specifice speciei.

Având în vedere regimul stagnant al canalelor, pe langă rolul deosebit al acestora pentru creșterea gradului de conservare al nurcii europene putem considera că aceasta din urmă va avea un rol de tip umbrelă, urmând ca foarte multe alte specii de plante și animale (pești, amfibieni, reptile, pasari și mamifere) să beneficieze de crearea de canale.