Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României, fiind compus din următoarele unităţi fizico-geografice: Delta Dunării, sărăturile Murighiol – Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea – Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv.

Teritoriul Rezervaţiei este amplasat pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%).

Din 2007, au fost identificate şi propuse în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Arii Speciale de Conservare şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică.

Proiectul se va implementa integral pe teritoriul a 2 situri Natura 2000 (în situl de importanță comunitară ROSCI0065 Delta Dunării, aria de protecție speciala avifaunistică ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoie) și Rezervația Biosferei Delta Dunării, în unități hidrografice (complexele acvatice naturale) Șontea-Fortuna (zona de nord a acesteia) și Gorgova-Uzlina (zona de sud a acesteia), pe suprafața UAT Maliuc, UAT Sf. Gheorghe. 

Prin obiectivele, rezultatele și acțiuniile sale, implementarea proiectului răpunde întrutotul principiului de protecție a biodiversității.

Principala activitate a proiectului este îmbunătățirea stării de conservare a nurcii europene, prin reconstrucția ecologică a ecosistemelor care sunt părți componente ale siturilor Natura 2000, ROSPA0031 Delta Dunării și complexul Razim-Sinoie și ROSCI0065 Delta Dunării, de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării (RBDD).
Pentru realizarea habitatelor propice nurcilor se vor executa următoarele lucrări de refacere a habitatelor de hrănire și de reproducere:

1. Un număr de 33 platforme de supraînalțare, poziționate în Complexul Acvatic Natural Șontea-Fortuna pe malul stâng/drept al Canalului de Centura Lac Fortuna, pe
raza UAT Maliuc;

2. Lucrări de revitalizare a ostroavelor și constau în lucrări de dragaj necesare pentru realizarea unor canale noi suficient de adânci pentru a asigura un nivel optim și la niveluri medii și mici ale apelor în Dunăre, pe o perioadă îndelungată de timp, iar din materialul dragat realizarea unui dig (platforma), în raza UAT Sf Gheorghe;

Proiectul presupune realizare de măsuri de conservare a biodiversității contribuind direct la planul de măsuri pentru îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară în concordanța cu OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și HG nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora.

Proiectul va constitui prin activitățile sale o sursă de informații asupra problemelor actuale identificate în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Definirea problemelor este foarte importantă pentru coordonarea activităților de conservare și menținere a biodiversității, dar și de reconstrucție ecologică și dezvoltare durabilă, și pentru determinarea soluțiilor și căilor de implementare a acestora. Menținerea stării de conservare a speciilor și habitatelor presupune păstrarea unui număr constant de specii și habitate caracteristice Rezervației Biosferei Delta Dunării. Diminuarea numărului sau apariția unor specii sau habitate nespecifice reprezintă un semn că starea de conservare este una precară sau afectată.

De asemenea, lucrările realizate prin acest proiect contribuie în mod activ la reducerea riscului de inundabilitate astfel:
– realizarea unor canale noi suficient de adânci pentru a asigura un nivel optim și la niveluri medii și mici ale apelor în Dunăre, pe o perioadă îndelungată de timp;
– din materialul dragat realizarea unui dig (platforma), în UAT Sf. Gheorghe.

Este o rețea constituită din zone naturale de protecție cu scopul de a proteja şi conserva specii şi habitate vulnerabile, în întreaga Europă, fără să ţină cont de graniţele politice în vederea stopării tendinței actuale de fragmentare a habitatelor naturale și care are ca fundament faptul că dezvoltarea socio-economică se poate face numai utilizând în mod resposabil bunurile și serviciile oferite de biodiversitate, în strânsă legătură cu dezvoltarea comunităților locale. Este un instrument de conservare a biodiversității, este un liant dintre natură și oameni.

Biodiversitatea este o resursă în sine pe care trebuie să învățăm să o conservăm.

Reţea ecologică “Natura 2000” – reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;

Directivele HABITATE si PĂSĂRI: Directiva privind Conservarea habitatelor naturale şi speciile de plante şi animale sălbatice 92/43/ CEE şi Directiva privind Conservarea păsărilor sălbatice Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 Aprilie 1979, completată de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009, transpuse prin ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Reţea ecologică “Natura 2000” este o modalitate de coexistenta a oamenilor cu natura fiind un sistem de arii cu scopul de a conserva/menţine sau reface pe termen lung habitatele şi speciile vulnerabile într-o stare favorabila pentru conservare în arealul lor natural. Nu este un sistem care să afecteaza proprietatea sau valoarea ei, nu exclude oameni și susține activitațile tradiționale ale populatiei locale. Prin această rețea se asigură supravietuirea habitatele și speciile vulnerabile, datorita faptului că administrarea teritoriului este asigurata în parteneriat cu utilizatorii, iar orice activitate/proiect care este susceptibil a avea impact asupra ariilor protejate sunt supuse evaluării adecvate și evaluării impactului asupra mediului.

Managementul siturilor Natura 2000 urmăreşte evitarea acţiunilor care ar putea distruge/afecta speciile şi habitatele pentru care situl a fost desemnat.
Natura 2000 nu este un sistem de rezervaţii strict protejate! Activităţile umane sunt permise în măsura în care permit menţinerea speciei sau a habitatului.

Reţeaua Natura 2000 este compusă din două tipuri:

✔ Siturile de importanţă comunitară (SCI) constituite conform Directivei HABITATE
✔ Arii de protecţie specială avifaunistică (SPA) constituite conform Directivei PĂSĂRI

Care sunt obligaţiile şi restricţiile într-un sit Natura 2000?

✔ evitarea acţiunilor care ar putea afecta în mod semnificativ speciile şi habitatele pentru care a fost desemnată zona ca sit Natura 2000;
✔ stabilirea măsurilor de conservare necesare implicând, dacă este cazul, planuri de management adecvate specifice siturilor sau integrate în alte planuri de management.
✔ NU exista restricţii atâta vreme cât activitaţile de orice fel, desfăşurate în zonă, nu pun în pericol habitatele şi speciile pentru care a fost desemnat situl.

Informaţii suplimentare www.natura2000.ro

Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării” este parte integrantă a Reţelei ecologice europene Natura 2000 în România și se suprapune la nivelul Deltei Dunării cu:

– Siturile de importanţă comunitară (ROSCI) Delta Dunării ROSCI0065, în suprafață totală de 453 645,5 ha, 49,8% stepică și 50,2% pontică a fost desemnat pentru conservarea speciilor/habitatelor de interes comunitar. Acesta cuprinde 29 de tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care 7 habitate de interes prioritar;
– Situl de importanţă comunitară Delta Dunării – zona marină ROSCI0066, în suprafață totală de 336200,2 ha, 100% zona marină Marea Neagră, a fost pentru conservarea a 6 tipuri de habitate de interes comunitar și a unor specii de faună marină;
– Aria de protecţie specială avifaunistică (ROSPA) ROSPA0031 Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, în suprafață totală de 508302,3 ha, 44,74% stepică și 55,26% pontică, găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate de interes comunitar. Aria de protecţie specială avifaunistică a fost desemnată pentru protejarea a 221 de specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC.

 

*Natura 2000

Siturile Natura 2000 au fost desemnate în mod special pentru a proteja zonele esențiale pentru o subserie de specii sau tipuri de habitate enumerate în Directiva privind habitatele și în Directiva privind păsările. Acestea sunt considerate a fi de importanță europeană deoarece sunt amenințate, vulnerabile, rare, endemice sau prezintă exemple remarcabile de caracteristici specifice uneia sau mai multora dintre cele nouă regiuni biogeografice din Europa. În total, există aproximativ 2 000 de specii și 230 de tipuri de habitate pentru care este necesar ca siturile esențiale să fie desemnate situri Natura 2000.

Pe de altă parte, rezervațiile naturale, parcurile naționale sau alte situri protejate la nivel național sau regional sunt create exclusiv în temeiul legislației naționale sau regionale, care poate varia de la o țară la alta. Siturile pot fi desemnate în diverse scopuri și se pot referi, de asemenea, la specii/habitate diferite de cele vizate de rețeaua Natura 2000.

Acestea nu au același statut ca siturile Natura 2000. Cu toate acestea, este posibil ca anumite situri protejate la nivel național sau regional să fie desemnate ca situri Natura 2000, deoarece reprezintă, de asemenea, zone importante pentru specii și habitate de importanță europeană. În astfel de cazuri, se aplică dispozițiile directivelor UE, cu excepția cazului în care există norme mai stricte în temeiul legislației naționale.